Asa-mi trebuie. Daca citesc carti in limba engleza toate ideile imi vin in aceasta limba. Acuma sa nu credeti ca dau dovada de infatuare. Sunt convinsa ca si voua vi se intampla la fel. Abundenta de filme, emisiuni, site-uri, muzica si literatura in aceasta limba ne face pe multi sa ne inclinam intr-acolo. 

Caut tot timpul lucruri spre care sa aspir. Sunt un om care se plictiseste infiorator de repede si-atunci constant trebuie sa gasesc noi surse de interes. Se poate interpreta ca fiind si bine, dar si teribil de rau. Desi sunt constant de stabila in anumite aspecte ale vietii mele, pietrele mele de temelie as putea zice, in altele sunt precum vantul, azi e maine nu mai e. Incerc, in mod obsesiv chiar, sa dau un rost frumos vietii mele. Fara a fi habotnica insa. Din pacate nu ma regasesc in lumea in care traim si-atunci caut acele lucruri in care ma regasesc, care vibreaza in aceeasi frecventa cu a mea, care ma implinesc si care ma fac sa cred ca viata pentru asemenea momente trebuie traita. Momentele astea nu sunt de genul celor care iti taie respiratia. Mai degraba sunt cele in care esti linistit, multumit, recunoscator, ai facut pace cu tine si cu lumea din jur. Ideile mele despre viata sunt inconstante si in continua schimbare, ca si lumea in care traiesc. Nu stiu rostul vietii, desi il caut asiduu, ba chiar uneori am impresia ca il deslusesc. Sunt un om simplu in complexitatea mea, cu o minte care rataceste continuu, ca-ntr-o miscare browniana. But not all those who wander are lost zice Tolkien. Iar eu ii dreptate. Fiecare experienta pe care am trait-o, purtata de aripile vietii, mi-a adus cate ceva, desi uneori as fi fost mai mult decat recunoscatoare ca viata sa ma fi ferit de asemenea trairi. Fericire, nemultumire, frustrare, dezamagire. Sunt toate acolo si am incercat din fiecare sa trag concluzia potrivita si sa o memorez pentru momente viitoare. Nu mi-e frica, deci, de imbatranire. Cu cat trupul devine mai apasat de trecerea vremii cu atat sufletul devine mai bogat. 

Nu stiu de ce traim, nu pretind a sti adevaruri absolute, desi Doamne, uneori tare mi-as dori, nu pretind a fi inteligenta si nici filozof. Stiu ca n-am citit suficient, dar fiecare carte imi transmite din povetele sale nedeslusite decat in minte, pe care le adaptez, le transform, le metamorfozez si le imaginez asa cum le simt, care imi dau impresia ca sunt mai aproape de Creator si de ideea lui atunci cand a creat Lumea. Binenteles ca sunt infatuata! Fara sa vreau, desigur, tine de natura umana. Ma cred mai buna decat cei peste care viata ma face sa ii intalnesc. Dar am invatat sa nu judec, am invatat ca suntem oameni si ca gresim, ca suntem oameni si suntem diferiti, ca intotdeauna trebuie sa inveti, ca intotdeauna trebuie sa intelegi si apoi sa tragi povete. Venim in forme si cu minti diferite. Unii mai norocosi, altii mai putin norocosi din acest punct de vedere. Unii mai rai, altii mai buni. De la fiecare incerc sa invat. Sa vad ce ii determine sa fie intr-un fel sau altul si sa folosesc asta spre ajutorul meu. Sunt iertatoare. Toleranta? E si asta o varianta...
Dar divaghez, sa vedem : Things I wish I was better at:


1. Mi-as dori sa fiu o prietena mai buna. Sunt sociabila, exacerbat comunicativa. Si totusi solitara. Prefer sa ma retrag in lumea mea, cu gandurile mele, neinfluentata de gandurile prietenilor. Sunt visatoare si uneori visele astea ale mele ma rup de realitate si de oameni. Si uneori mi-as dori sa fiu mai activa in prieteniile mele. E timp de prieteni si e timp de introspectii.

2.Mi-as dori sa fiu mai buna la micul-dejun. Ambiguu, nu? Mi-as dori sa prepar micul dejun pentru ai mei, sa nu mai sar peste el si sa sustin dorinta mea de a manca dimineata. Well, o sa perseverez, ca prostul care se da cu capul intr-una de perete si nu se opreste :))

3. Mi-as dori sa imi sustin convingerile. De cand am hotarat sa fiu mai atenta la ceea ce mananc si ofer si familiei, cercetez cu atentie ingrediente si ambalaje. Prefer mancarea facuta in casa. Ma plictisesc retele traditionale romanesti, ma pasioneaza sa incerc retete noi. Nu fac apoplexie la McDonald's sau KFC, dulciuri, de orice fel ar fi ele din punct de vedere caloric sau al sanatatii, la cola sau alte preparate stigmatizate in tagma NU, atata timp cat sunt ocazionale si doar de pofta. Insa uneori sar hotarul echilibrului si ma trezesc ca mananc lucruri ce necesita atentie sporita prea multe zile consecutive. Si-atunci ma apuca frustrarea. De ce, daca stiu ca nu ok, o fac totusi? Din comoditate, din neatentie. Din faptul ca daca iti doresti sa urmezi un drum trebuie sa planifici, sa ai resurse si sa te dedici. Iar uneori e mai usor sa te napustesti asupra ceva ce e usor accesibil decat asupra a ceva ce necesita un pic de mini-brainstorming inainte: ce vreau sa mananc, ce trebuie sa cumpar, cand ma duc sa cumpar, cat imi ia sa prepar, ce mananc maine? Revin, mi-as dori sa imi sustin convingerile.

4. Mi-as dori sa ma dedic mai mult. Inca sunt in cautarea a ceea ce eu imi doresc sa fac, ca trai de toate zilele. Simt ca nu sunt facuta sa fiu angajat, si totusi sunt. Imi doresc sa reusesc sa descopar acel ceva care sa ma faca un om liber, ca cel care munceste facand ceea ce-i place si simte ca nu munceste in nici-o zi din viata sa. Si am sa reusesc, sper sa va pot impartasi si voua acest moment. Se va intampla, atunci cand iti doresti ceva din tot sufletul, universul comploteaza la fericirea ta negresit.

M-am schimbat mult in ultimii ani, iar schimbarile cele mai mari au survenit recent si succesiv. Din pacate, se pare ca evenimentele nefericite sunt cele care aduc si schimbarile bune. Deh, natura umana. Nu imi mai e frica de viata si nici nu mai imi e frica de moarte. Mi-e frica doar de boala si de faptul ca nu sunt suficient de puternica sa-i tin piept. Revelatiile mele m-au ajutat sa imi fac viata mea si a acelor ai mei mai buna, mai frumoasa. Deie Bunul sa fie tot asa. Caci, desi nu am descoperit rostul vietii, usor-usor incep sa-l descopar pe-al meu. Si-atunci va rog si pe voi sa va intoarceti catre voi si catre dorintele voastre interioare si dati-le curs. Cautati frumosul si binele si nu-i raniti pe cei din jurul vostru, nici verbal nici sentimental. Puneti-va mereu intrebarea "Foloseste la ceva bun?" Daca raspunsul este da, continuati. Daca raspunsul este nu, atunci la ce bun sa continuati?

Faceti pace cu voi insiva. Si facand pace cu voi insiva, veti face si cu ceilalti, iar lumea nu va mai parea asa aspra cu voi. Cum nu mi se mai pare nici mie.
Sper ca v-am fost spre ajutor. Iar daca nu spre ajutor, macar spre meditatie.

Cu drag,

Ana



Leave a Reply.


Cate un pic din fiecare